Slalom printre prosti

Zilele trecute, intr-un moment de totala plictiseala stateam cu telecomanda in mana incercand sa gasesc un program care sa ma impresioneze, prin marea de tampenii specifice orelor 22. Spre uimirea mea atentia mi-a fost atrasa de un program, dar la modul penibilo-comic. Pe postul de o reala non-valoare, 0tv, trona urmatorul titlu de emisiune: "Violatorul si hotul de carduri se plang ca Cioaca (ala cu Elodia) sforaie in arest". Am ramas absolut fara cuvinte. Ce ma intereseaza pe mine, ca el, politistul Cioaca, sforaie in arest. Ce urmeaza? "Cioaca e constipat", "Cand traia, Elodia obisnuia sa se imbrace cu fuste scurte", "Copilul lui Cioaca si al Elodiei a ramas corigent", "Tatalui lui Cioaca ii miros picioarele"? Scuzati duritatea, dar este un subiect creat doar pentru a atrage stimatii spectatori ascultatori de manele. Este de o prostie imensa...sa fim seriosi, gasiti-va Domnule DD alte subiecte, care sa sublinieze intelectul si imaginatia in mod pozitiv, si care sa atraga mai multe tipuri de spectatori, nu numai cei mentionati mai sus. Ma intreb cateodata, chiar nimeni nu se uita cat de penibil arata tot postul acesta, emisiunile, prezentatorii, invitatii?

Timpuri

Vremuri negre, iesiri inchise
Ne speriem si nu se gasim chemarea
Posibilitati nemarginite si vise amagite.
Ele ne-mping, urasc si cu degetul ne arata
Suntem aparte, neintelesi si pradati.
Daca atunci clipa s-ar opri, pentru vesnicie ar dura,
Ar durea si sangera lacrima grea.
Nascuti departe de raza ce porneste sansa
Nascuti in neantul nepasarii.
Decizii proprii inchise de prejudecati stupide
Cuvinte grele atingand valori ce ne definesc.
Capatul. Scaparea ce multi o imbratiseaza
Capatul. Timpurile le elibereaza
Nimeni suntem, nimeni ne simtim
Tot ce dorim, in vant aruncam
Iubim, dorim, credem, plangem
Viata o terminam, dar nimic nu rezolvam.


Sinuciderea nu duce la nimic bun; nu acesta este singurul gest care duce la eliberarea sufleteasca. Toti suferim, chiar si eu; dar putem sa ne revenim, luptati si credeti in ziua in care din nou Soarele va rasari.

Ne irosim

In cuvinte, in detalii, ne irosim. Ne inchidem viata intre 4 pereti de beton ce ne guverneaza prea putinele ore libere ce le avem. Ne supunem viata unui ritm de munca sever pentru a putea persevera in lumea plina de hiene, pentru a obtine multumirea deplina. Incercam, si ne distrugem sanatatea luptand pentru ceva ce probabil nu va fi al nostru niciodata. Sistemul e un politist ce sta cu pistolul la capul tau; e gata sa iti trimita plumbul in corp oricand, si e gata sa nu te ajute cand ai nevoie de el. Prea multe cuvinte si prea putine fapte, asta ne strica. Nu putem realiza legatura din bine si rau; oricat de greu ar fi sa intelegem, ea exista. Si este atat de mica inca poti sa o parcurgi doar printr-o schimbare de atitudine, doar schimbandu-ti modul de a privi problema. Haideti sa nu fim doar cei ce analizeaza, sa fim si cei care rezolva problema. Mai putine probleme, mai putine intrebari, si mai putine griji. Nu intelegeti gresit; intrebarile sunt esenta, dar prea multe duc la imposibilitatea de a le gasi finalitatea. Putem oare sa ne redescoperim? Putem oare sa ne reinventam. Putem...altfel vom continua sa ne irosim...

18

Luptam la inceput cu puterea ce 'napoi ne urneste
Atunci cand ne dorim inainte sa pornim
Mergem simtind ceea ce in gand gasim
Ultima clipa de inocenta, prima clipa de libertate
Langa noi timp nebun a trecut, a furat si a sperat
Totul directia isi schimba acum, vise ascunse apar
Inaintam spre viitoar, uitam ce trecutul a lasat.
Acum e 18, vremea biruintei, vremea noastra
Negam imposibilul, spre cer ne-aruncam
In puteri sa credem ramane sa cercetam.
18, vrem, cerem, credem,putem
18, inainte, niciodata inapoi
18, iubim nebuneste
18, vremea schimbarii, vremea noutatii
18, sfarsitul devine inceput
18, asternem in noi clipa eterna
18, traim din nou.

LA MULTI ANI ROXANA!

Traim in Romania

Poate ar fi mai indicat sa scriu Romania cu litera mica sau cu doi "r". Ar exprima mai bine cocina de interese care ne guverneaza. Iesi linistit dimineata pe strada si vezi batrani care se inghesuie in transportul in comun ca sa se duca la piata sa cumpere 2 kg de cartofi dintr-o pensie mizera, dupa ce au trudit anii dearandul cine stie prin ce locuri de munca. Au ascultat de nenea Ceausescu, asa trebuie...si acum trebuie sa se umileasca pentru a-si primi drepturile. Dreptate? Nu.
Iesi in alta zi pe strada si iti faci ochii roata, unde Dumnezeului esti. La tot pasul ochii iti sunt captati de tot felul de personaje interesante (chiar astazi pe la ora 7:40 am vazut un exponat pe strada:trening, pantofi cu varfurile intoarse si o cruce de 10 cm la gat, din aur presupun). Suntem din ce in ce mai culti, sau din ce in ce mai desculti...Nu avem nimic; ne mandrim cu relieful nostru, cu frumusetile tarii. Care frumusete daca se duc exponatele la gratar si lasa mormane de chistoace si sticle goale de Bergenbier (prietenii stiu de ce). Cultura? Pauza.
Alta zi, alta intamplare: mergi linistit pe strada in autoturismul proprietate personala, vii mort de oboseala de la munca, te incadrezi regulamentar, sperand sa ajungi acasa cat mai repede sa prinzi macar o ora de vorbit cu copilul tau si cu sotia, ca sa vina un inconstient, sofer pe salvare, fara nici un fel de semnale acustico-luminoase in functiune, sa intre in tine. Comic e atunci cand se da jos de la volan si se urca in dreapta:"am pacient, ne vedem la politie". Discernamant? Lipsa.
Dupa ore de asteptat la polite, constati cu stupoare ca nenea nu vine, si politatiu explica calm si raspicat ca nu are ce sa ii faca. Masina trebuie reparata din banii victimei, pentru ca autorul accidentului nu raspunde la solicitari. Dar ne linistim cand ne zice ca primeste cate o amenda in fiecare zi. Sa fim seriosi...unde e logica? Unde e menirea pentru care acele persoane sunt puse acolo? Sa ridice din umeri si sa zica "nu e de competenta noastra, ne pare rau". Cu parere de rau nu se indreapta fierul, nici timpul pierdut nu revine. Eficienta? De unde?

Concluzionez usor...nu traim, ne ducem traiul. Poate intr-o zi o sa ajungem si noi europeni si cu altceva, nu numai cu numele. Si atunci o sa fim in stare sa ne bucuram de dreptate, cultura, discernamant si eficienta. Traim in rromania.

Prieteni

Poate cineva sa defineasca acest cuvant, acest sentiment atat de abstract, dar in acelasi timp atat de profund? Ce este de fapt un prieten? Este un fir de iarba care te primeste langa el cand vrei sa te relaxezi si sa privesti cum rade Soarele la tine? Este o floare care iti patrunde in cele mai adanci simturi ale tale cu mireasma si delicatetea ei? Este un animal care te bucura in fiecare clipa cu pofta lui de viata, desi nu este inzestrat cu puterea de a-si asterne in cuvinte ceea ce inauntrul lui salasluieste? Este omul? Creatura considerata a fi superioara tuturor celorlalte? Este el cel mai devotat? Poate sa fie intotdeauna langa tine cand vrei sa plangi, sa iti stearga lacrima, sa te faca sa razi cand esti trist, sa poata sa te ridice din gropile adanci unde ai cazut din cauze diverse? Omul este cel mai bun prieten al omului? Poate asculta...dar nu intotdeauna poate sa si inteleaga, poate sa rada cu tine, dar poate el sa si planga mai mult ca tine? Atunci cand vom intelege ceea ce cladeste si sustine cu adevarat o prietenie vom ajunge sa eliminam toti factorii care ne distrug, toti factorii care pot dauna universal. E greu, dar am ajuns sa ii dau dreptate lui Sartre, suntem intradevar condamnati sa fim liberi, suntem singurele fiinte care ne cladim esenta dupa ce suntem inzestrati cu existenta. Putem spune ca suntem arhitectii propriei distrugeri ( privit si intr-o maniera pozitiva). Alegem si suferim. Alegem si ne bucuram. Voi ce alegeti?

Turnura neasteptata

Titlul nu poate dezvalui continutul mesajului, asta am si dorit, sa nu fie un titlu banal, care nu ar fi indus cititorului curiozitatea citirii povestii in sine. Acum a venit momentul, momentul in care trebuie sa multumesc (ciudat e ca nu stiu cui) pentru ce s-a intamplat. A inceput in ceata, cam ca toate evenimentele ce mi-au marcat viata (ce old school suna...). Sa fie oare prologul aventurii in 2006?? Da, cu siguranta...in 2006 prin luna Decembrie vedeam la televizor o emisiune care sincer sa fiu la inceput nu mi s-a parut deloc speciala, poate si datorita faptului ca privesc cu scepticism tot ce e "nou" imprumutat de peste ocean. Oameni care canta...bun si ce e atat de frumos? Frumos avea sa fie mai tarziu, cand probabil ca nu prea aveam ce sa fac sambata seara ma uitam la aceasta emisiune, ma uitam la...MEGASTAR. O sambata, 2, 3 si a inceput sa imi placa. Totul a fost rau atunci cand am aflat ca emisiunea revine in primavara lui 2007, deja inevitabil ajunsesem un fan si despartirea, chiar si temporara de emisiune era dificila.
Anul acesta, in primavara, emisiunea si-a continuat firul existetial aducand ceva nou, modul de desfasurare al emisunilor era schimbat, un nou regulament, aceesi concurenti in fiecare emisiune, era neobisnuit si mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc. Totul a trecut fulgerator...fiecare sambata era speciala incepand cu ora 20, traiam si eu prin televizor ce traiau concurentii, copii ambitiosi si muncitori ce isi doreau (inca isi doresc spun eu) o cariera intr-un domeniu complicat...vroiau sa guste din placerea de a oferi placere celorlalti prin muzica.
Se asterneau saptamanile, si avea sa vina momentul care e probabil cel mai important, care a realizat de fapt esenta acestui mesaj; Deea una din concurente iesea din concurs, intr-un mod mai putin corect (privind partea de organizare), ceea ce pe mine, admirator al ei in toate privintele m-a facut sa fac ceea ce nu mai facusem pana atunci, sa ma inscriu pe un forum. Forumul Megastar...incredibil ce a putu sa faca o aplicatie aparent banala, un loc absolut electronic in care oamenii vin si isi spun parerile in legatura cu subiectul de discutie. Adevarat frumusete aici este ca am intrat intr-un cerc cu oameni absolut minunati, am gasit inca o familie cu care am trait zile extraordinare. De fapt, m-a marcat total. De atunci cel mai mult timp il petrec cu ei, cu forumistii. Nu pot sa inteleg nici acum cum am reusit sa ma atasez de oameni care traiesc la sute de km de mine, de oameni care traiesc la 5 minute de mers cu metroul de mine.
Aici l-am cunoscut pe unul dintre cei mai buni prieteni; o prietenie ce s-a legat la inceput fara ne fi vazut vreodata. Petre...un om cum nu am mai intalnit...calm si dispus sa te ajute intotdeauna, e jos cand cazi;e sus cand vrei sa sari...multumesc prietene...sa nu te schimbi niciodata "bre"...alaturi de el si de alt forumist, Florin, de asemenea bun prieten, am trait zile care niciodat nu o sa le uit. Florin, un om cu o voce minunata, cu o inima imensa. E genul de om care nu ar omora nici o scama de pe haine:))
Ana, surioara mea, tot aici am intalnit-o. Craioveanca pur-sange, m-a ajutat sa inteleg lucuri care le intelegeam mai greu, o persoana intru totul speciala, calma, ii plac copii si animalele, stie sa fie la momentul potrivit la locul potrivit, stie sa te ajute oricand trebuie, un prieten in adevaratul sens al cuvantului.
E ciudat de fapt, simt atat de multe pentru oamenii astia, dar mi-e imposibil sa exprim...cuvinte pentru asta nu s-au inventat. O sa aduc aminte de alti forumisti, care desi nu vor gasi o descriere detaliata, sper sa nu creada ca nu mi-au marcat clipele cand au trecut pe acolo:Alex(chacky), Alexsa(winnie), Cori, Cristiana(the bouncig ferret), Flor(Florentina), Ioana, Giogio(Joleen), Julie(Iulia Iasi), LIA(pupic dulce pentru ea:*), Lore(secatura nr 2 :D), Marian, Phantoma(Timea), Alecsa(prajiturica cu patrunjel:P), Rares, Bogdan(Sylar), Vlad...multi sunt, putin imi aduc aminte acum...mii de scuze pentru cei care i-am omis.
Dupa o atata lista lipseste cineva...cineva care a aparut acum cateva saptamani si m-a schimbat din nou. Este...ea..."***", numele ei il stiu doar persoanele care merita si care mi-au fost alaturi in momentele grele. Ea, mi-a schimbat ratiunea, ea m-a reinventat, am invata sa iubesc intr-un mod nou, am trait ceea ce nu am mai trait niciodata, sentimente care m-au inaltat spre clarul lunii, dar care m-au aruncat in adancul durerii. Toate trec, nimic nu ramane...simt nevoia sa ma impotrivesc...dragostea ramane si pe unde trece lasa urme adanci. Totul va fi decis doar te timp, de cei pe care noi nu ii vedem...Sa speram ca se va rezolva frumos si delicat.
Pana la urmatoarea interventie scuzati micul roman, si treceti sambata seara pe Prima TV incepand cu orele 20, cine stie, poate in noul sezon va gasiti si voi o alta familie, un frate, o sora, un prieten de o viata, sau poate va veti cunoaste adevarata dragoste. Mult noroc in tot ce va doriti.