Vremuri negre, iesiri inchise
Ne speriem si nu se gasim chemarea
Posibilitati nemarginite si vise amagite.
Ele ne-mping, urasc si cu degetul ne arata
Suntem aparte, neintelesi si pradati.
Daca atunci clipa s-ar opri, pentru vesnicie ar dura,
Ar durea si sangera lacrima grea.
Nascuti departe de raza ce porneste sansa
Nascuti in neantul nepasarii.
Decizii proprii inchise de prejudecati stupide
Cuvinte grele atingand valori ce ne definesc.
Capatul. Scaparea ce multi o imbratiseaza
Capatul. Timpurile le elibereaza
Nimeni suntem, nimeni ne simtim
Tot ce dorim, in vant aruncam
Iubim, dorim, credem, plangem
Viata o terminam, dar nimic nu rezolvam.
Sinuciderea nu duce la nimic bun; nu acesta este singurul gest care duce la eliberarea sufleteasca. Toti suferim, chiar si eu; dar putem sa ne revenim, luptati si credeti in ziua in care din nou Soarele va rasari.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
F frumos...si ai dreptate,sinuciderea nu rezolva nimic...nu putem fii fericti in fiecare moment al vietii noastre..trebuie sa transformam fiecare lacrima provocata de o durere in zambet,fiecare sfarsit sa il vedem ca pe un nou inceput.Cei care cedeaza,si isi ia viata,sunt lasi,nu vor sa de-a piept cu viata in toata profunzimea ei,cu bune si rele...
:) any >:D<
Si Emil Cioran zicea el o faza foooarte dragutza si profunda, ca majoritatea pe care le'a spus : "De ce nu ma sinucid? Fiindca mie mi-e scarba atat de moarte, cat si de viata..."
N'as spune ca'l aprob...dar daca el, care'a clatorit pe "culmile disperarii" si n'a facut'o...atunci noi?!...
Trimiteți un comentariu